Roman Pripashit Prin America

NEA FANE

Nea Fane Partea 3-a

Legenda spune ca daca ai realizat ceva in New York atunci te vei descurca oriunde.  Cei care au creat legenda probabil nu auzisera de Marele Blestem Arizonean (Great Arizonan Spell – GAS), care spune ca de oriunde ai veni in Arizona trebuie sa stai un an de zile pe bara pana gasesti ceva decent* de lucru.   Nea Fane a spart blestemul si a gasit job bun in 6 luni, dar asta nu inseanma nimic.

Inevitabil, Nea Fane intra in contact cu comunitatea romaneasca (puternic reprezentata in AZ, cunoscuta si sub numele de Mica Romanie) si asista la evenimente cruciale si la machiavellice masinatiuni ce schimba neincetat rolurile marilor jucatori de pe scena politica si religioasa a comunitatii.  Fiind total neimplicat, neinteresandu-l motivele pentru care se intampla ce se intampla, dar tinand ochii deschisi (ca sa nu cada in prea multe gropi), Nea Fane nu poate sa nu observe ca, in decurs de numai 3 ani, jocul de-a “uite popa, nu e popa” e ridicat la rang de arta:  se schimba un popa cu alt popa, are loc marea schisma a bisericii Romanesti Ortodoxe din Phoenix, se inchide singura crasma Romaneasca din Phoenix, se infiinteaza Biserica Ortodoxa din Grajd, se desfinteaza Biserica Ortodoxa din Grajd, mai apare un popa, se infiinteaza Biserica Fara Sediu, romanii beau in grupuri mici pe unde pot, Biserica Fara Sediu capata un sediu, se deschide o noua crasma romaneasca, romanii beau grupat acum, Biserica Ortodoxa cea Mare are un popa sef, un vice-popa, un popa englez, un popa adjunct si putini enoriasi.  Si cand sa zica si romanul ca s-au mai linistit apele, numai ce se schimba popa cel mare cu alt popa, nimeni altul decat primul popa dat jos cu trei ani inainte cu surle si trambite si declarat popa non-grata.  Si cum fiecare popa cand pleaca isi ia cu el turma de credinciosi, lui Nea Fane I se pare de fiecare data ca a ajuns la alta biserica.  Unde esti tu, Nene Iancule?

In paralel cu aceste framantari din sanul comunitatii viatza de familie a lui Nea Fane este implicit afectata:  de la “Mergem la Biserica in fiecare Duminica!” s-a ajuns la “Daca chiar trebuie hai la greci”; de la “Hai la Biserica sa facem o cruce si sa invatzam traditiile Romanesti” s-a ajuns la “Mai bine hai cu barca!”

Nea Fane intalneste oameni noi — se intalneste cu cel care zice “Lasa, Dom’ne, ca stim noi …” si zambeste cu inteles, il cunoaste si pe “Las’ ca merge si asa”, pe “Las’ ca aranjam intre noi, oameni sintem” si pe multi altii care il fac sa se simta ca la coada la banane acum 20 de ani.  Lucreaza cu cel care cere si primeste o poala de bani si lasa treaba neterminata, asa, un pic, cat sa te oftice; lucreaza cu cel modest care face o treaba exceptionala si cu cel umflat ca un paun care se fasaie la prima treaba mai dificila.  Admira poporul american si rezistenta lui darza la a deveni o Romanie, o Albanie, o Grecie, o Turcie si asa mai departe.  Isi da seama ca pe undeva trebuie sa fie si “ceilalti”, cei care fac treaba asa cum trebuie si muncesc mult si care se tin de cuvant si care fac lumea sa zambeasca cald si sa dea apreciativ din cap atunci cand vorbesc despre Romani si Romania. Ii cauta, dar nu ii gaseste.  Probabil ca se ascund si ei sau se duc “la greci”.

Scottsdale, Arizona, Aprilie 2007

 

* decentza unui loc de munca este o functie dependenta de nivelul de pregatire, nivelul intelectual (diferit de nivelul de pregatire—poti fi un bou cu facultate, nu-i asa?) si nivelul contului din banca (cat iti permiti sa astepti pana gasesti job-ul cel decent)